Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, (numele real Mihail Eminovici) s-a nascut la data de 15 ianuarie 1850 in Botosani, Moldova. Este cel mai mare poet roman al tuturor timpurilor. A murit pe 15 iunie 1889 la Bucuresti.
Biografie si Cariera :
Intre 1858 si 1866 frecventeaza cu intermitente scoala din Cernauti. In 1866, cand invatatorul sau Aron Pumnul a murit, acesta a scris poemul “La mormantul lui Aron Pumnul, semnat cu numele sau real Mihail Eminovici. In martie 1866 debuteaza ca poet in revista lui Iosif Vulcan cu poezia Daca as avea. Apare sub numele de Mihai Eminescu, nume ales de Iosif Vulcan.
Din 1866 si pana in 1869 lucreaza ca functionar si ca secretar. Face traduceri din limba germana si continua sa scrie poezii. In 1867 a intrat ca sufleor si copist de roluri trupa lui Iorgu Caragiale, apoi a lucrat la Teatrul National. Aici il cunoaste pe I.L.Caragiale.
Sunt publicate de catre Iosif Vulcan poeziile lui Eminescu La o artista Amorul unei marmure, care sunt republicate apoi in numerele din august, septembrie si octombrie. In timp ce studia dreptul si filosofia la Viena intre anii 1869 si 1872 o cunoaste aici pe Veronica Micle, singura femeie care a reusit sa-i cucereasca inima. Tot in aceasta perioada i se manifesta primele semne ale bolii.
Datorita unei burse oferita de Junimea studiaza la Berlin intre 1872 si 1874. in 1974 se reintoarce in Romania unde incepe sa lucreze ca director al Librariei Centrale, ca profesor suplinitor, ca inspector scolar si ca editor la un ziar din Iasi. Devine prieten cu Ion Creanga, unul dintre cei mai mari scriitori romani. In aceasta perioada are mari dificultati financiare, dar se si indragosteste de Veronica Micle.
In 1877 se muta la Bucuresti unde devine editor-sef la ziarul Timpul. Aici isi desfasoara o cariera jurnalistica exceptionala, scriind cele mai bune poezii ale sale: Scrisorile si Luceafarul.
Intre timp, sanatatea sa se deterioreaza foarte mult. In 1883 devine si mai bolnav, fiind suferind de sifilis. Este spitalizat la sanatoriul doctorului Sutu si apoi intr-un alt spital langa Viena. Moare pe 15 iunie 1889 la Bucuresti, in sanatoriul doctorului Sutu, lasand in urma cea mai mare mostenire de cultura pe care cineva o putea lasa poporului roman.
Printre multele sale poezii amintim :
Adio
Afara-i toamn
Amorul unei marmure
Atat de frageda
Calin
Cand amintirile…
Cand insusi glasul
Ce e amorul?
Ce te legeni?…
Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie
Copii eram noi amandoi
Craiasa din povesti
Criticilor mei
Cu maine zilele-ti adaogi…
Cugetarile sarmanului Dionis
De cate ori, iubito…
De ce in al meu suflet
De ce nu-mi vii
De-as avea
De-or trece anii…
Departe sunt de tine…
Despartire
Diana
Din noaptea…
Din strainatate
Din valurile vremii…
Doina
Dorinta
Egipetul
Epigonii
Fat-Frumos din tei
Fiind baiet paduri cutreieram
Floare albastra
Foaia vesteda
Freamat de codru
Glossa
Iar cand voi fi pamant
Iubind in taina…
imparat si proletar
Inger de paza
Inger si demon
Junii corupti
Kamadeva
La Bucovina
La mijloc de codru…
La moartea principelui Stirbey
La mormantul lui Aron Pumnul
La steaua
Lacul
Lasa-ti lumea…
Luceafarul
Mai am un singur dor
Manusa
Melancolie
Misterele noptii
Mortua est!
Nu ma intelegi
Noaptea.
Scrisoarea I
Scrisoarea II
Scrisoarea III
Scrisoarea IV
Scrisoarea V.