Gheorghe Zamfir
Mass media din intreaga lume a hotarat ca unic sinonim pentru Maestru al naiului pe Gheorghe Zamfir. Supranumit si Geniul naiului, artistul s-a nascut la Gaiesti, langa Bucuresti, in anul 1941. La varsta de 13 ani nu visa la nimic altceva decat la muzica: sa cante la acordeon cu tiganii!
Tatal sau, un fabricant de vinuri, l-a dat la Liceul de Muzica la varsta de 14 ani. A intentionat sa studieze acordeonul, dar, din motive tehnice, a fost acceptat la clasa de nai, unde la acea vreme era profesor Fanica Luca. Acesta a hotarat sa ii ofere tanarului talent unul din cele trei naiuri pe care clasa le detinea. A fost apoi admis la Conservator. A fost multi ani dirijorul unuia dintre cele mai mari ansambluri folclorice din Romania, ansamblul Ciocarlia.
Incepand cu anii ’70, Zamfir decide sa se intoarca la o forma acustica mai simpla. Aduna langa el cativa muzicieni si da nastere tarafului. Franta ii cade la picioare in 1971, cand tine 45 de reprezentatii la Teatrul Gaite-Montparnasse. Seduce intreaga audienta prezenta in fata legendarei scene de la Olympia. In acelasi timp, pleaca intr-un turneu mondial. Din America de Sud in Japonia, din Australia in Scandinavia, farmeca lumea cu sunetele sale mistice. In paralel, Gheorghe Zamfir compune coloana sonora a mai multor filme, cum ar fi celebrul Once Upon A Time in America sau Karate Kid, ca si binecunoscutul film The Tall Blonde Man with One Red Shoe. Gheorghe Zamfir a primit invitatii de la Imparateasa Japoniei, de la Papa Ioan Paul al II-lea, de la sefi de state care l-au intampinat ca si cum ar fi fost un alter ego al fiecaruia dintre ei. Cu milioane de discuri vandute, concerte cu casa inchisa ( 25.000 de persoane la Teatrul Antic din Efes, Turcia), elogii din partea tuturor statelor lumii, Gheorghe Zamfir este o veritabila marturie ca bunatatea, armonia cu natura, echilibrul si perfectiunea sunt ingredientele unei frumuseti artistice fara comparatie.
Pentru Gheorghe Zamfir, concertul reprezinta un prilej de regenerare, o alta “respiratie”. Cei mai critici pot considera ca un concert de nai presupune un efort fizic minim. Gheorghe Zamfir, insa, ne dezvaluie cateva aspecte inedite ale straduintei sale. Fiecare aparitie este in acelasi timp o experienta fizica, avand in vedere suflul artistului si miscarile mainilor lui. Poate ca termenul “comuniune” pare oarecum exagerat insa Zamfir acopera in concerte aceste senzatii si sentimente care determina publicul sa se simta conectat la ceea ce se intampla pe scena. Artistul considera fiecare reprezentatie ca fiind cea din urma si acesta este motivul pentru care incearca ajutat de naiul sau sa redea sentimentul eternitatii.
Legenda Romaneasca – 2001
Love Story Of The Panpipe – 2001
Sunetul Romanesc – 2002
Anii ’70
Love Story Of The Panpipe Vol. 2 – 2002
Gheorghe Zamfir Vol. 1 – 2003