Drumurile din Iordania nu se compara cu Romania

Am plecat cu gandul ca vom sta 8 zile. Care pana la urma s-au facut 11. Asa de mult mi-a placut acolo, incat am schimbat biletul de avion si, dintr-un zbor direct pe care il aveam initial la retur, ne-am ales cu unul cu escala in Liban. A fost ok si asa. Am ajuns pe la 3 dimineata in Iordania si, pentru ca luasem viza din tara (desi aveam posibilitatea sa o luam si din aeroport), n-a mai trebuit sa pierdem timpul acolo cu asta. Imediat dupa ce am trecut de ofiteri, prima surpriza. Un militar iordanian a venit la noi si, foarte bucuros, a inceput sa ne vorbeasca in romana. Am crezut ca nu aud bine… dupa care ne-a explicat ca fusese la studii la noi.
Aeroportul Queen Alia (pe care Tarom zboara direct) e cam la 35 km de Amman si la vreo 15 de Madaba. Noi am ales sa stam in Madaba pentru ca in Iordania nu exista GPS si m-am gandit ca nu o sa ne descurcam prin Amman. Am facut o alegere buna cu localitatea, s-a dovedit a fi mai aproape si de Marea Moarta, si de alte obiective turistice.
De la Madaba poti merge la Muntele Nebo – unul din locurile sfinte ale Iordaniei, unde se spune ca a urcat Moise pentru a vedea Pamantul Fagaduintei si unde se presupune ca este inmormantat. Papa Ioan Paul al ll-lea a vizitat si el alest loc in anul 2001. Privelistea pe care o ai aici este uimitoare: Valea Iordanului, Ierusalimul si Marea Moarta. In apropiere de Muntele Nebo se afla si locul unde a fost botezat Isus, loc care de asemenea poate fi vizitat.
De la Muntele Nebo drumul coboara la Marea Moarta.
De la Marea Moarta noi am plecat spre Aqaba. Din cauza bugetului am stat la 7 km sud de oras, si bine am facut, caci orasul e destul de aglomerat, din cauza portului apa nu este curata iar plaja este destul de ingusta. Poate tocmai de aceea recent s-a construit un satuc de hoteluri si pensiuni, foarte linistit, aici, in sudul orasului. Iar pentru scufundari si snorkeling tot aici se vine. Plaja este foarte lata, foarte curata si … foarte goala. In ziua in care am facut noi diving era foarte putina lume in zona, iar la plaja chiar nimeni.
Daca vi s-a facut dor de o bere sau alta bautura alcoolica, ar trebui sa profitati si sa cumparati cat sunteti inca in Aqaba. Avand statutul de zona libera, aici preturile sunt mult mai mici si iordanienii chiar obisnuiesc sa vina aici la cumparaturi. Atata doar ca, la iesirea din oras, treci ca printr-o vama unde esti controlat si inteleg ca sunt unele restrictii la cumparaturile pe care le poti scoate. Aqaba are preturi foarte bune si la suveniruri, dulciuri si diverse alune – atata doar ca la bazarul din centrul orasului preturile cresc atunci cand e vorba de turisti si trebuie sa te targuiesti.
Urmatoarea destinatie, la aproximativ 70 km de Aqaba, a fost desertul Wadi Rum. Avand statutul de Rezervatie Naturala de prin anii ‘90, ea este atent monitorizata de Societatea Regala pentru Conservarea Naturii. Tocmai de aceea accesul se face printr-un singur loc, unde poti inchiria ghizi (neaparat beduini) sau te vei intalni cu al tau, daca l-ai “rezervat” dinainte.
Dupa o zi si o noapte prin desert am pornit spre Maan, un orasel putin cunoscut turistilor. Ne-am invartit pe-acolo toata ziua, ne-am atins scopul (cautam pe cineva si l-am gasit) si am continuat drumul spre Petra. Am ajuns destul de tarziu, dar tot am avut putin timp sa iesim putin prin oras si sa … simtim diferenta. Parca eram in alta tara… turistii care si pana aici au fost in numar destul de mare, aici pareau ca au ocupat orasul. Restaurante unul langa altul, pline ochi, meniuri in limba engleza si chelneri care stateau pe strada ca sa te “agate”, parcari pline de autocare si masini pentru turisti (numarul de inmatriculare al masinilor inchiriate de turisti incepe cu 70). Si-atat de tare se simteau turistii “ca acasa”, incat femeile care pana acum erau imbracate destul de conservator aici ieseau chiar si in bluze stramte si pantaloni scurti. Si-am mai simtit o diferenta: dupa ce in Wadi Rum am tacut atata cat am vrut noi, ajunsi la Petra cea plina de turisti (foooarte plina, mai ales de cand a fost numita “minune a lumii”), parca toti localnicii vroiau ceva de la noi. Sa ne intrebe, sa ne invite, sa ne vanda. Mai ales sa ne vanda. Mie mi s-a parut foarte obositoare trecerea… Poate de aceea Petra (ca un intreg, oameni si locuri) n-a castigat locul intai in aceasta excursie. Altfel, Petra e fenomenala.
Cand urcam spre Manastire ne-a venit ideea sa incercam sa ne schimbam biletul de avion si sa mai stam cateva zile in Iordania. Altfel, aceea urma sa fie penultima zi de vacanta. Cu telefonul la ureche, sotului meu i-a trecut mai usor timpul pana sus si a reusit sa schimbe biletul de intoarcere. Asa ca am putut sa ne rasfatam si de la Petra am luat-o pe cel mai frumos traseu inspre Amman. Am avut astfel timp sa mergem si la Jerash, sa ne plimbam seara prin Amman, sa ne balacim la la Hammamat Ma’in si sa mai dam o tura pe la Marea Moarta (ca sa vedem apusul). Iata-ne intorsi la Madaba. De data asta am gasit un hotel mult mai frumos, vizavi de cel unde am stat prima data, asa ca finalul vacantei a fost placut si din acest punct de vedere.
O zi am alocat-o pentru Jerash. Situat la 48 de kilometri distanta de Amman, Jerash este unul dintre cele mai mari si mai bine pastrate orase romane din afara Italiei si cel mai important centru ecleziastic din Decapolis (cele zece cetati unde, conform traditiei crestine, Isus a facut minuni).
Ca sa ne mai amestecam cu localnicii, ne-am propus sa ajungem si la Hammamat Ma’in, un loc cu apa minerala fierbinte care iese din izvoare sau se revarsa din cascade inalte. Se spune ca si regele Irod se trata aici si ca asa de mult i-a placut zona incat si-a construit in apropiere, la Mukawir, un palat de vara (unde se spune ca a fost decapitat Ioan Botezatorul). Din Madaba pana aici am facut cam 30 de minute cu masina. Desi ne-am asteptat la mai mult decat am gasit, ne-a fost greu sa suportam apa fierbinte si nu am gasit un loc unde sa mancam, a fost o experienta interesanta mai ales ca am vazut si una din “distractiile” localnicilor.
La fel si Iordania a fost o experienta interesanta. Excursia asta inca se bate pentru locul intai in topul locurilor vazute de mine, si daca n-ar fi insulele din Thailanda, ar castiga detasat. La capitolul “siguranta”, pentru care m-am framantat eu atat, m-am linistit. E atata politie pe drumuri, atatea filtre ale armatei pe sosele, atatea radare care sa te calmeze (si amenzi asa de mari) incat nu ai de ce sa-ti fie frica. Contrar asteptarilor mele, si la volan a fost ok. Am facut asigurari suplimentare la masina, pentru furt si accident, si in scurt timp ne-am dat seama ce cheltuiala inutila a fost. Drumurile sunt excelente aici, nu se compara cu ce avem in Romania, asa ca nici la acest capitol nu am avut emotii. De la Amman la Aqaba poti ajunge pe 3 “autostrazi”, fiecare cu farmecul ei – una paralela cu Marea Moarta, alta prin desert si o a treia, cea mai pitoreasca, prin zona inalta a tarii (cea din urma parte a fostului Drum al Matasii).
Cele 11 zile in Iordania ne-au costat 2000 de euro, pentru doua persoane. In mare, banii i-am dat pe viza (60 de euro), avion (380), cazare la hoteluri de doua stele (320), inchirierea masinii (280), benzina pentru toata perioada (55), excursie in desert (135 euro), intrari la obiective (100 euro), diving (90), dulciuri, alune si condimente (100), iar restul i-am dat pe cadouri si suveniruri – esarfe, tablouri si dulciuri. De mancat, am mancat numai si numai la restaurante pentru localnici. Cu 5-10 euro (maxim 15 la Jerash, dar a fost festin) mancam amandoi cate un fel principal, multe aperitive (salatele lor), ceaiuri si apa.
Cam asta a fost excursia noastra in Iordania. Daca printre voi sunt doritori, sfatul meu e: mergeti linistiti, veti avea o vacanta superba. Eu m-as intoarce oricand…

Sursa: http://amfostacolo.ro